Asociaţia ,,General Nicolae Macici” – municipiul Orăştie

Orăştia, această fostă reşedinţă de scaun săsesc, cu patina ei de burg medieval, aşezată în colţul de sud-vest al Ardealului, are un parcurs istoric presărat cu suficiente evenimente şi fapte care-i fac cinste şi sunt încrustate în slove de neşters în hrisoavele anilor ce s-au scurs necontenit.
Printre locuitorii urbei care au făcut ca Orăştia să strălucească întotdeauna şi pentru totdeauna şi să fie în condici de arhivă, militarii garnizoanei, de-a lungul timpului, au amprentat viaţa obştii prin numărul lor relative mare, cât şi prin activitatea lor trăită în strânsă legătură cu populaţia civilă. Influenţele au fost reciproce şi benefice de ambele părţi. Cotidianul orăştian era înrâurit sub o formă sau alta de prezenţa militarilor în cazărmile oraşului, pe câmpurile de instrucţie din împrejurimi cât şi pe străzile şi instituţiile locale sau prin cartiruire la diverşi localnici.
Timpurile moderne, în care asistăm la profunde transformări în toate domeniile, iar tehnica microcipurilor, a dezvoltării internetului şi exploziei informaţionale bulversează însăşi esenţa stadiului actual al dezvoltării societăţii omeneşti ne copleşesc, determinându-ne uneori să recurgem, la latura conservatoare a personalităţii în scop de autoapărare. Sigur, e doar un paleativ, deoarece evenimentele curg in sensul autoprogresului şi a unui nou tip de societate umană şi de ce nu chiar o trecere de la „homo-sapiens” la ,,homo-ciberneticus”.
În plan militar transformările sunt întotdeauna cu un pas înainte, aşa că am asistat la o reformare şi restructurare a Armatei României, care a avut asupra factorului uman urmări dureroase, foarte mulţi primind plăţi compensatorii, fiind obligaţi să părăsească definitiv sistemul, cu mult sub limita vârstei de pensionare.
Şi, printre cele mai afectate au fost unităţile şi marile unităţi ale sistemului antiaerian al apărării, bazat pe tehnică importată din fosta Uniune Sovietică. Acum, când se vorbeşte de ,,sistemul antirachetă american” sub al cărui scut, preşedintele S.U.A. Barack Obama a invitat şi România, apărarea antirachetă cu tehnică uzată moral nu-şi justifică existenţa. Aşa se face că în urma unei vieţi de 40 de ani, Divizionul 2 Rachete Antiaeriene din Orăştie s-a desfiinţat.
Au rămas un ,,snop” de cadre militare, ofiţeri, maiştrii şi subofiţeri împătimiţi de armată, dar şi îndrăgostiţi de frumoasa Orăştie. Ei au preferat să nu întărească zicala ,,acela care n-are 7-8 garnizoane, în carieră, înseamnă ca n-a fost militar”, şi au renunţat în a-şi lua ,,zborul” spre alte garnizoane din ţară.
Ei s-au oprit locului, cu sufletele şi inimile îmbălsămate în flamura Drapelului de luptă şi cu toată dragostea pentru Armata României. Ei au fost militari de carieră, pătrunşi pe deplin de rigorile şi privaţiunile serviciului militar, cât şi de starea emoţională la intonarea Imnului naţional, la defilarea unităţii în frunte cu Drapelul tricolor, la aplicaţii în teren, echipaţi de război şi trăind scenarii conflictuale posibile.
Ei sunt cuprinşi de o mândrie, ce le defineşte statutul de ostaş devotat permanent Armatei României.
Gândind şi simţind ca foşti camarazi, şi-au spus o dată cu trecerea în rezervă că este bine să fie uniţi în continuare, până vor bate la ,,porţile cerului”.
Drept urmare au decis, primii în judeţul Hunedoara să se asocieze pentru a căuta să constituie în continuare o familie trăitoare în spiritul de corp al militarilor. Conduşi în acest demers de catre unul din bravii lor comandanţi col.(r) Rusan Ionel, s-au hotărât să-şi dea întâlnire pe 14 martie 2003. Cum încă ghioceii nu se ofiliseră, aşa şi ei înfloriţi în albul pur primăvăratic au sosit unul câte unul la şedinţa constituantă. De la masa prezidiului, falnicul orăştian col.(r) Rusan Ionel a făcut apelul buchetului de ghiocei.
Iată-i pe cei prezenţi care au ţinut sa fie alături în ,,glastra” conferinţei fără grad: Lungu Vasile, Iliescu Gheorghe, Mosut Ionel, Iordăchescu Nicolae, Radu Nicolae, Drăghiciu Florin, Cădinoiu Radu, Roşca Coriolan, Teisi Nicolae, Beldiman Gheorghe, Eşanu Dumitru, Stănculesc Mircea şi Banu Viorel.
,,Buchetul Ghioceilor” Orăştiei, înşiraţi mai sus, au votat cu conştiinţa împăcată să fie legaţi pentru vecie cu panglică tricoloră pe care să se scrie ,,Asociaţia locală Gl. Nicolae Macici” a cadrelor militare în rezervă şi retragere, din municipiul Orăştie. Spiritul militar al garnizoanei şi-a găsit astfel suportul adecvat.
Preşedintele ales, col.(r) Rusan Ionel la invitaţia col.(r) Moldovan Dănilă de la Deva, a acceptat participarea la rundele de convorbiri pentru constituirea asociaţiei judeţene (decembrie 2004-februarie 2005) unde reprezentanţii asociaţiei noastre şi-au adus contribuţia la proiectul de statut şi structura organizatorică preconizată pentru asociaţia judeţeană.
Conducerea, pe lângă preşedinte mai cuprindea un vicepreşedinte col.(r) Marcu Nicolae, un secretar trezorier plt.adj.(r) Roşca Coriolan şi doi membrii, col.(r) Creţu Iancu şi col.(r) Stratulat Octavian.
În urma dialogului purtat cu familia generalului Macici, s-a obţinut acceptul ca asociaţia să poarte numele generalului erou. Astfel, au fost întreprinse demersurile legele necesare obţinerii personalităţii juridice, fapt petrecut la data de 28.08.2006 în şedinţa publică a judecătoriei Orăştie.
Când totul era bine statutat şi asociaţia îşi trăia viaţa cu răsfrângeri pozitive asupra celor ce şi-au strâns mâna într-o frumoasă trăire camaraderească, o veste fulgerătoare s-a abătut asupra tuturor: neobositul preşedinte col.(r) Rusan Ionel la numai 60 de ani, este luat brusc, acolo sus în ceruri, pentru a pregăti din timp, întâlnirea ce va urma pe tărâmurile veşniciei, într-o nouă şi o ultimă asociere în lumile astrale ale sufletelor.
Conducerea a fost preluată de col.(r) Marcu Nicolae până la 14 decembrie 2008, când a renunţat din motive personale şi adunarea generală anuală a ales un birou după cum urmează: col.(r) Iancu Creţu, preşedinte, lt.col.(r) Beldiman Gheorghe, vicepreşedinte, plt.adj.(r) Roşca Coriolan, secretar trezorier, membrii, col.(r) Lungu Vasile şi col.(r) Stratulat Octavian. Cenzor, acelaşi plt.adj. (r) Teiş Nicolae.
Fără putinţă de tăgadă, fiecare membru al asociaţiei, profesional a fost omul potrivit la locul potrivit în angrenajul funcţional al unităţilor din care a facut parte şi mărturie peste timp sunt aprecierile de serviciu anuale din memoriul personal, unde ponderea calificativelor sunt de foarte bine.
Constatăm cu plăcere, că la un număr relativ redus de membrii pe care-i numără asociaţia, avem o pondere ridicată de cadre militare care au deţinut funcţii importante şi cu răspundere în sistemul militar.
Sunt de la început, în mijlocul nostru, doi dintre destoinicii comandanţi ai Dn. 2 R.A.A. col.(r) Lungu Vasile (18.04.1880-12.06.1992) şi lt.col.(r) Man Gheorghe (10.04.1997-01.02.2002).
Din fieful academic al trupelor terestre, Sibiul, a sosit în ,,marş forţat” în asociaţie, col.(r) Marcu Nicolae, fost profesor militar (1998-2000) la Academia Forţelor Terestre, ,,Nicolae Bălcescu” iar din înaltul cerului a „aterizat forţat” la noi, comandorul Urâţescu Ioan, comandant escadrilă de aviaţie (1995-2000) la Giarmata, Timişoara.
După ce şi-a trăit viaţa militară în lumea frecvenţelor la comanda unor unităţi militare, corp aparte, col. (r) Eşanu Dumitru, la anii de pensie şi-a găsit lungimea de undă ce i se potriveşte, Asociaţia ,,Gl. Macici”.
Scrutând cerul patriei prin ecranele antenelor de radiolocaţie, inclusiv din fotoliul de lider secund al Brigăzii 41 Radiolocaţie ,,Muntele Mare”, col.(r) Banu Viorel a decis să privească bolta cerească, tot restul vieţii sale de la kilometrul 0 al oraşului Geoagiu, iar spiritul de corp să-l întreţină în tovărăşia noastră.
Din raţiuni ce comportă puncte comune în înţelegerea vieţii ostăşeşti, s-a aliniat nouă şi col.(r) Stratulat Octavian unul dintre cei mai destoinici comandanţi ai Centrului de Instrucţie Jandarmi Orăştie (1992-2004).
Cu ani mulţi, purtaţi prin viaţă în modestie, cinste şi hărnicie, plt.adj.(r) Roşca Coriolan este la nivel asociaţiei judeţene pilda vie a ceea ce înseamnă să fi întotdeauna purtătorul unei ţinute impecabile şi a unei eleganţe ,,princiare”, deseori stârnitoare de invidii nemotivate.
Noi, cei din Asociaţia locală ,,Gl.Macici” Orăştie ştim că Patria este o credinţă pentru toţi, iar iubirea de patrie este o religie discretă. Mai ştim că armata şi patriotismul trăiesc, de-o veşnicie, într-o simbioză indestructibilă. Credem cu tărie că patriotismul nu s-a demodat şi că într-o Europă unită, contează ţara ta.
Drept pentru care, în garnizoana rămasă fără armată, asociaţia fostelor cadre din armată, şi-a asumat rolul de jăruitori ai vetrei nestinse a patriotismului din Orăştie. Pentru aceasta, noi suntem cei ce ne implicăm în organizarea şi desfăşurarea manifestărilor ce au loc de Ziua Naţională, Ziua Armatei, Ziua Drapelului şi Imnului.
De asemenea, într-o colaborare fructuoasă cu Muzeul municipal Orăştie şi subfiliala Orăştie a veteranilor de război, căutăm să menţinem mereu încolţită şi în stare de răsad sămânţa sentimentului patriotic pe ogorul psiho-moral al concetăţenilor noştrii.
Ne implicăm prin participare, dar şi activi în plan organizatoric, împreună cu Primăria, Consiliul Municipal, alţi factori de cultură şi educaţie în toate activităţile culturale, spirituale de agrement.
Ne mândrim cu mm. (r) Iordăchescu Nicolae, membru al asociaţiei care face parte din Consiliul Municipal Orăştie, susţinând activităţile pe care le organizăm în faţa organului administrativ local pentru sprijin în ducerea lor la îndeplinire.
Garnizoana Orăştie, prin noi, cei ce suntem membrii ai Asociaţiei locale ,,Gl.Macici” a C.M.R.R. semnifică permanenţa spiritului de corp, dovadă vie a continuităţii Armatei Române în municipiul de pe Mureşul mijlociu.