Asociaţia ,,Cerna” a CMRR - municipiul Hunedoara

În luna mai 2000 un grup de iniţiativă format din col. (r) Gaie Ştefan, lt. col. (r) Ionescu Ştefan şi mm. pr.(r) Roman Gheorghe, având în vedere că în municipiul Hunedoara erau foarte multe cadre militare în rezervă şi retragere provenite din M.Ap.N., a trecut la contactarea acestora în vederea înfiinţării unei asociaţii, aceasta constituindu-se în aceeaşi lună şi alegându-i pe cei trei iniţiatori în funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte şi secretar.
Asociaţia s-a afiliat la Asociaţia Judeţeană a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, dar nu a întreprins demersurile necesare în vederea dobândirii personalităţii juridice. Asociaţia a avut în final un număr de 32 de membrii, iar în anul 2006 s-a desfiinţat deoarece nu s-a mai desfăşurat nici o activitate, iar membrii nu şi-au mai plătit cotizaţia.
La începutul anului 2009 un alt grup de iniţiativă a început demersurile pentru reînfiinţarea asociaţiei, iar în data de 24.01.2009 un grup de 17 cadre militare în rezervă şi retragere a hotărât înfiinţarea A.C.M.R.R. din municipiul Hunedoara, alegând organe de conducere: lt.col.(r) Brutaru Gheorghe, preşedinte, mr.(r) Şonei Raimond, vicepreşedinte, mm.pr.(r) Roman Gheorghe, secretar executiv, mr.(r) Codarcea Marin, membru, col. (r) Nistor Vasile, membru. Cenzor a fost ales plt.adj. (r) Cristian Dorel.
În luna august 2009, în cadrul unei adunări generale, deoarece lt.col.(r) Brutaru Gheorghe şi col. (r) Nistor Vasile şi-au dat demisia, în locul lor au fost aleşi lt.col. (r) Lobonţ Nicolae, preşedinte şi col. (r) Ţăran Gheorghe, membru.
În asociaţia noastră sunt prezentate trei generaţii, avându-i în frunte pe octogenarul mr. (r) Teodor Vasile (84 ani), iar încheietor de pluton pe mezinul în vârstă de 41 de ani cpt. (r) Klapnic C. Viorel Carol.
O rază de curcubeu strălucitoare, se arcuieşte peste membrii asociaţiei insuflându-ne speranţă, optimism şi bucuria de a trăi frumos anii de pensie. Este raza noastră norocoasă şi are numele de ,,cod”, mr. (r) Pleşiu Teodora.
Deocamdată, la nici un an de la înfiinţare, istoricul asociaţiei nu poate fi atât de încărcat de fapte, care să fie consemnate, astăzi, aici.
Nu avem printre noi membrii care să fii deţinut funcţii de lideri militari, însă cei care suntem, fiecare în parte, şi-a avut părticica de răspundere ce-i revenea, pentru ca unitatea să-şi atingă parametrii funcţionali normali.
Totuşi, avem în rândul nostru membrii cu vocaţii pasionale, care ne stârnesc admiraţie şi curiozitate.
Iată, lt.col.sing.(r) Kuti Ştefan, un om a cărui minte este bine „mobilată” şi care ştie să şi-o folosească în invenţii şi inovaţii. Înainte de trecerea în rezervă a obţinut 4 certificate de inovator, iar după trecerea în rezervă, de când dispune de mai mult timp de gândire, alte 4 brevete de invenţie:
-,,Dispozitiv de amortizare optică şi acustică ce poate fi montat pe uşile culisante şi pe cele cu deschidere pivotantă” (Brevet Invenţie nr. 116986 C din 30.04.2002);
-,,Instalaţie de manevrare şi activare pentru dispozitive de tencuit, finisat şi dispozitive pentru realizarea acestor operaţii” (B.I. nr. 1205631 din 31.10.1006);
-,,Bazin de înot plutitor” (B.I. nr. 1205631 din 31.10.2006);
-,,Instalaţie de supraveghere a monumentelor funerare în cimitire, pentru identificarea profanatorilor” (B.I. nr. 12251331 din 30.07.2009).
Şi mai avem un membru neostenit şi pus pe fapte mari: mm.pr.(r) Roman Gheorghe, filatelist împătimit. Se află în comitetul de conducere al cercului filatelic ,,Corvinul” din Hunedoara, afiliat la Asociaţia Filatelică din România.
A participat la numeroase expoziţii cu tematică: ,,Arhitectura pe teritoriul României”, ,,Pictura românească”, ,,Columna lui Traian”. A obţinut şi distincţii: bronz la Timişoara în 2002, argint mare şi vermeil la Cluj-Napoca în 2005 şi un nou argint la Bistriţa în 2007.
Dar, despre ,,nea Romică” cum îi place să i se spună, credem că merită a fi consemnată o istorioară petrecută în acel Decembrie de răscruce a neamului din 1989.
Bătrânul dar mereu tânărul oştean, urmaş al plăieşilor de la Cetatea Neamţului, era în Decembrie 1989, încadrat la Batalionul de radiolocaţie de la Băcia, sub comanda col.(r) Banu Viorel, ce-şi petrece anii de pensie, acolo, la ,,kilometrul 0” de la Geoagiu.
În data de 23.12.1989, bravul maistru militar a reuşit să prevină un masacru asemănător celui petrecut la Otopeni. În acea zi, la ora 7.30 dimineaţa, în raza cazărmii au apărut prin surprindere două autocamioane DAC, cu militari de la unitatea de jandarmi Orăştie ( 60 soldaţi, 2 şoferi şi 2 ofiţeri). Dar să lasăm pe ,,nea Romică” să povestescă.
... ,,Eu i-am întâlnit şi am stat de vorbă cu cpt. Cismaş, care era şeful acestora. Mi-a explicat problema, după care am hotărât să mergem împreună la comanda unităţii pentru a clarifica situaţia creată. Autocamioanele au oprit în zonă, unul lângă celălalt, iar militarii au rămas liniştiţi pe locurile lor, în maşini. Noi am continuat drumul spre cazarmă dar acesta ne-a fost întrerupt, fiind somaţi să ne oprim. Ne-am conformat şi am cerut să vină cineva din comanda unităţii să finalizăm această problemă. În timp ce noi eram în aşteptare, în cazarmă, militarii noştri s-au mobilizat trecând în dispozitiv de luptă în care maistrul militar principal se afla la comanda mitralierei MR 4 în funcţia de trăgător, fiind gata să deschidă focul asupra celor două autocamioane. Însă, spre norocul acestora, evenimentul nu s-a produs pentru că noi ne aflam în raza de foc şi mm.pr. a strigat că nu poate trage pentru că ,,nea Romică” se află în pericol de foc al mitralierei MR 4. Între timp problemele s-au liniştit, pentru că din partea comenzii unităţii Băcia a sosit şeful de stat major şi lucrurile s-au lămurit, iar cele două DAC-uri s-au întors la U.M. 01933 Hunedoara.”
Să mai consemnăm că mm.pr. (r) Roman Gheorghe, este unul dintre principalii iniţiatori ai actului de la 24 ianuarie 2009, unde drept recunoaştere a strădaniilor domniei sale, a fost ales secretar executiv.
Întotdeuna, începutul este mai greu. Aşa şi cu noi, am avut mai multe începuturi fără continuitate. Sperăm că ceea ce am început într-o zi cu semnificaţie istorică cu totul şi cu totul remarcabilă pentru români, să aibă o continuare durabilă în timp şi plină de activităţi, demne a fi încondeiate într-o viitoare ediţie a monografiei cadrelor militare în rezervă şi retragere.