Asociaţia „Sargeţia” a C.M.R.R. – municipiul Deva

„Astăzi, 14 septembrie 2004, ora 18.00, la Cercul Militar Deva, are loc întrunirea cadrelor militare în rezervă şi retragere din Garnizoana Deva.
Scopul întrunirii este constituirea subfilialei locale Deva a filialei judeţene a U.N.C.M.R.R.
La întrunirea de constituire sunt prezenţi următorii: lt.col.(r) Vasilescu Marin, lt.col.(r) Mărgărit Constantin, col. (r) Moldovan Dănilă, plt.adj.şef (r) Dinu Dumitru, col.(r) Preda Dumitru, col. (r) Panaite Vasile, col.(r) Iancu Ioan, col. (r) Amza Gheorghe, lt.col. (r)Vasile Mihai, pl.adj. (r) Marinescu Grigore, plt.adj.pr. (r) Drăghici Constantin, col. (r) Costea Crăciun Ştefan, mr. (r) Vişinescu Popa Cornel, lt.col. (r) Vlădoni Aron, mm. (r) Enescu Dumitru, col. (r) Năznean Ioan, plt.adj.şef (r) Popa Ilie, lt.col. (r) Matieş Cornel, lt.col. (r) Chirilă Gheorghe, plt.adj.şef (r) Herlea Ioan, lt.col. (r) Mustoiu Nicolae şi col. (r) Muntoiu Ioan.
Toţi cei de mai sus, înainte de întrunire au completat şi semnat adeziunile de aderare la U.N.C.M.R.R., consimţind să devină membri cu drepturi depline.
În consecinţă, cadrele militare în rezervă şi retragere prezente astăzi, 14 septembrie 2004, la Cercul militar Deva, devin membri fondatori ai subfilialei Deva şi desfăşoară prima întrunire de constituire şi alegere a organelor de conducere”.
Am redat, pentru valoarea sa documentară, un pasaj lărgit din procesul-verbal al şedinţei de constituire, la Deva, a subfilialei C.M.R.R. Este de fapt şi de drept „certificatul de naştere” al Asociaţiei Locale „Sargeţia” Deva, pe care se află semnăturile tuturor celor 23 de participanţi la adunarea de constituire.
Adunarea a ales Biroul de conducere, compus din: preşedinte col. (r) Panaite Vasile, vicepreşedinte col. (r) Năznean Ioan, secretar plt. adj. şef (r) Drăghici Constantin şi membri lt.col. (r) Matieş Cornel şi mm. (r) Enescu Dumitru.
În decursul anului 2005, s-au întreprins procedurile legale pentru obţinerea personalităţii juridice. La 16 ianuarie 2006, în Şedinţa Publică a Judecătoriei Deva, prin Încheierea Civilă nr. 1/A/2006, în numele legii, se hotărăşte recunoaşterea personalităţii juridice a Asociaţiei cadrelor militare în rezervă şi retragere ,,Sargeţia” Deva.
În luna februarie 2006, preşedintele ales col.(r) Panaite Vasile, din motive personale, renunţă la funcţie, interimatul la conducerea asociaţiei fiind asigurat de vicepreşedinte col.(r) Amza Gheorghe până la adunarea generală din 21 noiembrie 2006, când a fost ales ca preşedinte col. ing.(r) Răduţiu Felician.
Deva fiind una din garnizoanele geniului Armatei Române, era firesc ca principala pepinieră de înregimentare de noi membri să o constituie cadrele militare pensionate de la unitatea de geniu. La începutul anului 2010, avem 60% din membri proveniţi din cazarma geniului, de pe str. Mihai Eminescu, nr. 132.
Dintre geniştii sosiţi în Deva odată cu regimentul, în anul 1951, singurul membru rămas în rândurile asociaţiei noastre este col.(r) Iancu Ioan.
Doi dintre foştii comandanţi ai unităţii, col.(r) Stanciu Ştefan (01.09.1981-10.05.1983) şi col.(r) Mureşan Ioan (10.05.1983-31.03.1987) precum şi doi dintre cei mai longevivi şefi de stat major, col.(r) Cordoş Ioan (septembrie 1971-aprilie 1984) şi col.(r) Moldovan Petru (aprilie 1987-iunie 1998) sunt membri ai asociaţiei.
Col.(r) Mureşan Ioan, promovat şef al Geniului Armatei a III-a de la Craiova (31.03.1987-15.08.1997), este singurul care a fost ofiţer de legătură în cadrul misiunii IFOR din Bosnia-Herţegovina. Genistul cu o singură garnizoană în cariera militară, col.(r) Panaite Vasile, deţinător al Ordinului “Tudor Vladimirescu”, clasa a V-a, şi unul din cei mai activi membri fondatori, provine tot din unitatea de geniu din Deva.
Onorant pentru asociaţie să aibă în rândurile sale pe comandorul cerului Carol Szentes, pilot de încercare de mare clasă care a testat primele avioane cu reacţie construite în România, la Craiova, IAR-93. O recunoaştere peste timp a meritelor sale la înălţimi de peste 20 de kilometri este o replică în miniatură a Statuii Aviatorilor din Bucureşti, primită în dar în anul 1990, cu prilejul trecerii în rezervă. Referitor la aceasta, doamna Stela, soţia „zburătorului fără frică” ne spunea: “Au fost confecţionate trei astfel de statui dintr-un material scump. Una i-a fost oferită soţului meu, iar pe gravură m-au trecut şi pe mine, pentru că am scris romanul despre aviatori, alta primului român care a zburat în cosmos, Dumitru Prunariu, iar cea de a treia lui Leonid Brejnev când a vizitat România”.
De la Braşov, după ce a dus cu succes funcţia de locţiitor al comandantului Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” (01.02.2006-31.10.2008) şi a fost înnobilat cu Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler a „aterizat" la noi comandorul Milea Marian.
De peste Munţii Carpaţi, din Râmnicu Vâlcea, s-a asociat cu noi lt.col.(r) Oltenceanu Aurelian, manager cultural de succes (este şeful Cercului Militar ), cântăreţ consacrat de romanţe şi membru al Corului Academic „Euphonia” al Filarmonicii de Stat „Ion Dumitrescu”.
Printre membri cu vârste onorabile, în frunte cu decanul de ani col.(r) ing. Mihalache Dumitru (85 ani) au apărut „destine militare frânte” de tăvălugul reformei armatei, adică pensionari militari sub limita anilor de pensionare. Aşa ne-am ales cu o floare frumoasă şi rară în mijlocul nostru, plt. maj.(r) Lenuţ Gabriela, care prin farmecul, candoarea, optimismul şi zâmbetu-i fără pereche, cât şi prin implicarea în activităţile ce le promovăm, a reuşit să se facă îndrăgită de toţi şi să ne încânte anii senectuţii cu tinereţea-i debordantă.
În structura asociaţiei avem membri ce s-au remarcat în funcţii de conducere şi înalt profesionalism. Astfel, col.(r) Corâci Vasile a fost şeful Protecţiei Civile pe judeţul Hunedoara (01.04.1968-01.14.1998), gl.bg.(r) Dragotescu Ion a fost comandantul Centrului Militar Judeţean (06.11.1995-31.01.2000), col.(r) Dima Gheorghe a comandat Grupul de Pompieri „Iancu de Hunedoara” al judeţului Hunedoara (15.07.1992-01.12.2002), col.(r) Costoiu Eugen Iulian face parte din corpul de experţi criminalişti autorizaţi de Ministerul Justiţiei, iar col.(r) Bogdan Iosif deţine titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Avem printe noi pe mr. (r) Mihai Gheorghe, care timp de un an de zile (nov. 2003 - nov. 2004) a îndeplinit misiunea ca observator militar ONU în Cornul Africii, la graniţa dintre Etiopia şi Eritreea pentru a veghea ca părţile implicate să respecte acordurile bilaterale de încetare a focului.
La începutul primăverii acestui an, 2010, la îndemnul mai multor camarazi s-a hotărât să ni se alăture cel care a condus apărătorii fruntariilor ţării, într-o perioadă deosebit de tensionată, gl. bg. Teacă Petre, decorat cu ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (14.08.1987-20.07.1990).
Desigur, fiecare membru al asociaţiei are în urmă o carieră militară demnă de a scrie o carte drept mărturie, pentru abnegaţia cu care toţi şi-au îndeplinit misiunile ce le-au avut în timpul servirii patriei sub Drapelul tricolor.
Multe din trăirile vieţii cazone le împărtăşim la întâlnirile săptămânale ale „Clubului destinelor”, unde fiecare îşi poate alege şi depăna din ghemul amintirilor secvenţe trăite în durere sau bucurie, dar care redau parfumul vremurilor vieţii ostăşeşti, pe care dacă n-ai trăit-o îmbrăcat militar, în poziţii de front şi rigori disciplinare aspre, nu o vei înţelege cu inima şi sufletul niciodată.
Cu toate că aparţinem unor generaţii diferite, că avem capacităţi profesionale şi intelectuale diferite, avem chiar mentalităţi diferite, prin spiritul de corp ce ne pătrunde, prin activităţile noastre multidiversificate, am reuşit o armonizare a relaţiilor dintre membrii asociaţiei până la limita unei prietenii a vârstelor a trei generaţii, subînţeleasă de fiecare în parte în baza respectului reciproc şi a respectului între vârste. Există conturată o conştiinţă a apartenenţei la acest tip de asociere, în măsură să influenţeze comportamentele noastre, în consecinţă.
Organizarea sistematică, după un ceremonial solemn a zilelor de naştere sub genericul „La mulţi ani, colegilor”, este una din manifestările ce dau strălucire blazonului Asociaţiei „Sargeţia”. Pentru posteritate, vom consemna în cele ce urmează, în detaliu, scenariul sărbătorii. Colegii invitaţi ocupă un loc în dispozitiv, pe două rânduri, pe una din laturile sălii festive a Cercului Militar, pe latura opusă aliniindu-se membrii Biroului Executiv. Are loc introducerea solemnă în sală, în ordinea descrescătoare a vârstei, a sărbătoriţilor, anunţaţi de şeful de ceremonial, asistenţa primindu-i cu aplauze.
Sărbătoriţii ocupă locul în faţă, pe covor, având în partea dreaptă Drapelul Naţional. Se intonează Imnul Naţional, apoi preşedintele asociaţiei şi, după caz, unii dintre invitaţii din partea oficialităţilor rostesc scurte alocuţiuni, după care, prin anunţare solemnă, fiecare sărbătorit iese în faţa Biroului Executiv unde, preşedintele sau un oficial invitat înmânează suvenirurile şi cadourile, apoi fiecare sărbătorit rosteşte un scurt cuvânt.
Felicitarea sărbătoriţilor de către colegi şi invitaţi prin strângeri de mână şi îmbrăţişări şi poza de grup sunt urmate de agapa camaraderească.
Cei care împlinesc o vârstă multiplu de 5 ani, primesc o carte cu dedicaţie.
Solemnitatea indusă prin scenariul ceremonialului declanşează stări emoţionale puternice şi în interioarele de conştiinţă se setează spiritul apartenenţei la o colectivitate care îţi acordă importanţă, înlăturându-se sindromul singurătăţii, care duce la cea mai grea boală a vârstei a treia – însingurarea – ce conduce la depresii, la perceperea inutilităţii totale, la stingerea poftei de a mai trăi de a mai trăi. Asociaţia este o a doua familie, ce are menirea de a ne face să înţelegem că viaţa merită trăită cât mai mult, dincolo de barierele biofiziologice statuate statistic la ora actuală. Asociaţia este „medicamentul” prin care atingem cota confortului psihologic atât de necesar.
Având susţinere neîngrădită din partea Cercului Militar Deva, Asociaţia „Sargeţia” este deosebit de prolifică în manifestări culturale şi de petrecere utilă şi plăcută a timpului.
Se promovează colocviile, simpozioanele, conferinţele la care ne onorează cu prezenţa personalităţi culturale hunedorene şi de nivel naţional. Având cadre cu pregătire superioară, organizăm o parte din activităţile noastre prin angrenarea acestora. Iată disertanţii noştri la colocvii: gl.bg.(r) Dragotescu Ion, col.(r) Năznean Ioan, col.(r) Mihalache Dumnitru, col.(r) Petrean Voicu, col.(r) Donovici Alexandru, lt.col.(r) Babin Aurel, col.(r) Amza Gheorghe, col. (r) Costoiu Eugen Iulian, mr.(r) Nistor Ion, col.(r) Muntoiu Ioan, col.(r) Marian Ilie, col.(r) Dima Gheorghe şi, nu în ultimul rând, col.(r) Moldovan Dănilă.
Din noianul activităţilor, vom opera o selecţie, poate nu cea mai inspirată, dar semnificativă pentru a demonstra viaţa activă a asociaţiei.
Ne oprim, mai întâi, la lansările de carte desfăşurate după scenarii inedite, concepute şi regizate de col.(r) Moldovan Dănilă, şeful Cercului Militar (timp de 15 ani) şi preşedintele asociaţiei judeţene. Aducem în pagina de faţă evenimentul care a avut loc la 23 iunie 2009, când 51 de membri ai Asociaţiei „Sargeţia” Deva au participat la întâlnirea cu scriitorul Octavian Sărbătoare, român australian din Sydney, căruia, în urma prezentării cărţilor sale şi a dialogului purtat, i-au dat lacrimile în faţa distinşilor ostaşi ai Armatei Române.
Cu bucurie, ne aducem aminte de cromatica culorilor din expoziţia de pictură „Etno transilvan”, vernisată la 13 noiembrie 2008, când pictoriţa Eliza Hirean din Petroşani împlinea opt decenii de viaţă, şi încă penelul se „plimbă” pe şevalet, condus de mâna domniei sale.
Să ne amintim de acel februarie, de ziua de 28, a anului 2006, când ne-a transpus înapoi cu 221 de ani, asistând pe viu la reproducerea supliciului de pe Dealul Furcii de la Alba Iulia „Frângerea cu roata” a lui Cloşca şi Horea.
Dar, modul în care am sărbătorit cu toţii Ziua Armatei Române, în octombrie 2007, poate fi uitat? Datele şi faptele istorice inedite prezentate la simpozion, sceneta şi monologul de umor cazon, recitalul muzical dat de Corala „Sargeţia” Deva şi spectacolul folcloric al Ansamblului „Stejărelul” din Luncoiu de Jos au constituit toate un adevărat regal oferit participanţilor.
Şi, cu câtă plăcere, consoartele noastre aşteaptă ziua de 8 Martie, când primesc acasă o felicitare, iar seara, la Cercul Militar, să vedeţi cuplurile conjugale dându-i dreptate lui „badea George” (Coşbuc) din Hordou (Coşbuc): ... „Sunt greu bătrânii de pornit,/Dar de-i porneşti, sunt greu de-oprit.” (Nunta Zamfirei), pentru că, la „Banchetul primăverii”, participăm o mare parte dintre noi.
Şi se putea, oare, ca militarii să fi uitat acel miros şi gust inconfundabil al iahniei de fasole cu ciolan? Categoric că nu se putea. Aşa că, din octombrie 2008 ne-am încăpăţânat să retrăim, pentru o amiază, după tipicul gastronomic al bucătăriilor de campanie şi să ne delectăm după „nemuritoarea” reţetă culinară a Armatei Române. Am numit bucătar şef pe plt.adj.(r) Stănculeanu Dumitru, ajutor bucătar plt.adj. pr.(r) Crăciun Paul şi am ,,pus-o de-o fasole” cu ciolan la cazan. Ţuica s-a băut din gamela dată din mână în mână.
Avem şi taraful nostru de muzică populară şi de petrecere. Iată-i pe componenţii acestuia: plt.adj.pr.(r) Linţ Vasile – saxofon şi voce, plt.adj.pr.(r) Galea Loghin –acordeon şi voce, plt.maj.(r) Birtok Eugen –trompetă. Cântă şi ne încântă la toate ocaziile sărbătoreşti de peste an.
Doamne, câte am mai făcut în aceşti cinci ani! Nu le putem scrie aici pe toate. Ele sunt consemnate în amănunt în Registru-jurnal al asociaţiei şi în procesele-verbale. Poate, cineva, odată se va încumeta să scrie o monografie numai şi numai a Asociaţiei locale „Sargeţia” Deva.
Peste ninsorile bătrâneţilor noastre se abat uneori troiene atât de mari încât ne împovărează profund şi greoi anii ce-i curgem în viaţă şi într-o linişte aproape imperceptibilă trecem Styxul, pe tărâmul vieţii veşnice.
Aşa s-au petrecut dintre noi: lt.col.(r) Mărgărit Constantin (februarie 2005), lt.col.(r) Matieş Nicolae (mai 2005), cpt.(r) Roşca Florin (decembrie 2007), lt.col.(r) Stanciu Victor (august 2007), col.(r) Amza Gheorghe (martie 2009), lt.col.(r) Conişescu Traian (august 2009) şi col. (r) Costea Ştefan Crăciun (martie 2010).
Pentru asemenea situaţii speciale există un fond de întrajutorare constituit prin contribuţii personale şi administrat de Consiliul director.
Desigur, noi nu săvârşim miracole în asociaţie, dar considerăm că este locul unde putem găsi o „oază” de mulţumire, de linişte sufletească, de bucurie a vieţii la anii cei mulţi pe care-i cărăm în spinare, ajutându-ne să nu ne „frângem” de mijloc, ci să stăm drepţi ca ostaşii până în clipa trecerii în neant.
Aici, în asociaţie, auzim cuvintele „balsam”, primim o strângere de mână, o îmbărbătare, rememorăm crâmpeiele vieţii parcurse pe cărările carierei militare; aici, cu toţii la un loc, noi, cei care am slujit Patria sub Drapelul Tricolor simţim mai din plin mândria de ostaşi ai Armatei Române.